There’s a subtle, almost quiet decay
Once a person dies
Not of the body – of the life.

Dust settles into the spaces
Flowers die and leaves rot on the floor, covering it
Windows get dirty and the light is muddy
Nobody’s is here to maintain what was there anymore.

Phones stay silent. People stay silent.
You stay silent. You stay forever silent.

The force that kept it all going, the warmth – is gone.
It’s all really just too cold.
Like it’ll never be warm again. Not really.

We’ll never see your eyes sparkle,
We’ll never, ever fight,
We’ll never not be sad.

The breakdown is slow. A crack here. An absence there. But then it hits you:

She always did that for us. And that. And that other thing.
And no matter how much I’ll try: I can never wash dishes as badly as you.
Or sing out of tune. Or light up a room the way you did.

And the decay becomes permanent.
You can clean the windows, re-plant the pots, put more wood on the fire.

You just have to make a life without that life in it
That empty seat will never, ever, be filled.
And all life encompasses decay like this, in perpetuity.

Aceasta postare Decay a aparut prima data pe Corcodus.ro.

Am stat de vorba azi

Cu dusmanul de demult

Din vremuri trecute. 

Si mi-a zis, ca de-obicei minciuni

Si a vrut sa sileasca adevarul in forme urate

Si a vrut sa ma sperie. 

Si i-am zis ca nu mai are nici o putere

Asupra mea. 

Ca sunt eu acum, cea puternica. 

Si ca adevarul meu e prea greu de dus pentru el

Si ca adevarul meu e prea greu de dus. 

Pentru el. 

Si s-a infuriat. Si s-a infoiat. Si s-a rostogolit spre mine aproape…

Si am stat pe loc. 

Si i-am zis ca adevarul meu e prea greu pentru el. 

A scos sabiile, si pumnalele si a pregatit si sarea de pus pe rana…

Dar i-am spus ca nu mai are putere. 

Puterea o am eu, care am dus in spate adevarul

Si l-am purtat si cu el in spate am invatat sa zbor. 

Cred ca a vazut furia mea. Macar atat. 

Ura lui. Furia mea. Singuratatea lui. 

Si mi-a zis dusmanul sa nu ii mai deschid usa, zbatandu-se ca intr-o cusca. 

Si nu am mai zis nimic. Doar am iesit pe usa, inchizand-o intre mine si zbaterile lui. 

Dusmanul nu mai are putere. 

Eu am. 

Aceasta postare De vorba a aparut prima data pe Corcodus.ro.

Sometimes it’s just dull pain
And other times…
Like ten thousand arrows
Raining down on your soul.

Sometimes you think it’s just
Another day
And then something stomps heavily
On one of your pressure points.

And every now and again, you pray:
Let this not be a day I break!
I must not break.

Pressure points. Stabs.
You ache, you burn. It’s real. It’s here.

But even if you break…
The bone that heals is stronger
The scars you get
Make you a warrior.

Even when you break.
Hold out your hand:
We’ve got you!

The ones you love.
We’ve got you.

No walking alone. Not for you.
No healing alone. Not for you.

We’ve got you.
Even when the pressure mounts.
Even if you break sometimes.

We got you. And love will hold you steadfast.

Have a rest, in unwavering love.
You’re worth it. We love you.

Aceasta postare Pressure Points a aparut prima data pe Corcodus.ro.

With passion and freedom and revolt
Living through pain after pain
Wondering why you’ve been through this
Never-ending hell of the last few
Noah…almost all years
But stubbornly decide to go ahead
And love!
And live.
And proclaim with absurd joy
That love exists.
That it is still real and bound to happen
Not by faith and external prompts
But by sheer persistence to offer it.

With passion and freedom and revolt
Living on the endless ice of existence
Holding on to dear life
Is it even dear?
It is, it is.
For the promise you made to yourself
That those 3 tiny marble elephants
They hold the future:
You know…the middle one is you
The tiny one is an unborn
And un-promised child
And the bigger (but just slightly) one
The impossible-future-love.

With passion and freedom and revolt
Because if nothing really makes sense
You can either give up, give in
Or stop and breathe. And find funny and
true in almost anything.
Morals? Sure, you can have those.
Ethics? Of course.
But freedom: tenacious, steadfast, unshakable
To live in the light aaaand be joyful about it.
Because even if the ice is ridiculously
Cold, and hope is nowhere to be found
Freedom to find that hope is, finally,
At hand.

Aceasta postare With passion and freedom and revolt (or Camus’ take on life) a aparut prima data pe Corcodus.ro.

Stau pe creasta asta bătută de vânt…
Fluturând
Un steag alb și înalt către mare
Cu porțile de la castel deschise
Larg!
Dar nu se încumetă nimeni să treacă
De șanțurile în care cresc nuferi violet
Și podul, împodobit cu iasomie.
Aștept să arunce ancora o corabie
Solii.
Cu flamuri aprinse de soare
Însă doar coțofenele opresc zglobii
Pe zidurile mele.
Călătorii rătăciți ar poposi, poate:
Dar văd dragonii din văzduh
Și lupii mei îmblânziți din cetate
Și gândesc la doar colți, sânge, foc
Teamă.
Nu are nimeni curaj să pășească
Drept și curat printre porți
Să între și să se așeze la masă.
Să vadă dincolo de ziduri, și de ce pare
Neîmblânzit.

Și să mângâie, să cânte, să radă cu noi.
Căci nu de dragoni le e frică.
Nu de lupii mei cei străvechi.
Nu de nuferi și de ziduri
Se tem.
Ci de ușa cea roșie de la intrare
Din lemn
Pe care scrie: „Intră doar dacă știi cine ești.”
Așa că flutur cu veselie și speranta Steagul
Și la fiecare răsărit de soare
Îmi spun în oglindă cine sunt.

Sunt cetatea, și dragonii și haita de lupi
Iasomia și nuferii, faleza și valurile
Sunt aici de demult.
Și am porțile deschise.
Trăiesc.

Imagine generata cu beta.dreamstudio.ai – Stable Diffusion (prompt: „dragon flying over castle by the sea, a white flag, wolves pack matte painting”).

Aceasta postare Portile deschise a aparut prima data pe Corcodus.ro.

1

The first poems I ever wrote were about you
As I sat in my room, thinking,
How you chose to hold out your hand for her
Under that beautiful linden tree.

2

Somehow, I trusted that smile
So, I let you trample my soul
And that first slap broke my heart
More than your words ever did.

3

You were never mine, to begin with
And I never hoped that you would be.
You were selfish and I was too young
To know the „I love you” was finite.

4

I still remember your eyes shining
And that last look you gave me; how you
Refused to say „I love you”,
And choose „Good Bye” instead.

5

There was peace in your eyes
And that’s what I loved about you.
What you rejected about me was my past
And my family. And it hurt.

6

I heard your voice and your prayers
And that Christmas under the frozen sky
Was breathtaking. You let go not because
Of prayers or song, but I understood.

7

Most precious was your heart to me
Precious our love and bond & trust
I know you loved me till the end
As I know I still do.

8

It felt a lot like a hurricane
And I was in the eye of the storm
A storm that hurt and drew blood
And you could not love me.

9

I dared to fly with you, at last
And spread my wings and trust.
I had hopes and I had dreams for us, but
You dared not love me.

Aceasta postare You could (not) love me a aparut prima data pe Corcodus.ro.

Eu sunt aici, cautand sa nu fiu
Nici prea departe nici prea aproape
Si-mi fac drum prin greseli sau alaturi
Incercand sa gasesc cine sunt.

Locul asta … e parte din mine
E al meu si nu e uneori,
Jumatate-a mai fost, restul vine
Insa nu a sosit pe deplin.

Timpul asta de a fi si a nu fi
Atipeste cu mine pe perna
Ma trezeste dimineata senin
Are un zambet de soare din nori

Si il caut cu inima plina
Nici prea departe nici prea aproape
Numarand pasii, clipind incet
Incercand sa rostesc cine sunt

Photo by Rafael De Nadai on Unsplash

Aceasta postare Nici prea departe nici prea aproape a aparut prima data pe Corcodus.ro.

You know those recurring dreams
That keep coming at you! Over and over
Same runs, same fears, and same startled waking-up
That loop of seeking a way out
And failing, and then rinse-and-repeat?
What’s up with that?

Why do we keep running around in circles
Not even being honest with ourselves
Even if the cuts run deep?
Especially if they run deep.

I’ve been chasing truth and love
For such a long time.

And then there’s the biggest lie
That „love is not real”, insidious lie
Where I’m crumpled over myself
Clutching my heart that’s broken
And that fail, and the rinse-and-repeat.
And just wondering where to run this time
It all makes me so tired and sad
And just unable to carry on.

It takes courage to face those cuts
Those fears and missing pieces of yourself
Takes something from you
But really also adds to you.

That shine in your eyes
When you dare to exist thru the pain
And dare to hope that you’ll thrive
Even if you’re still holding
Bits and pieces of yourself in your hands.

So take that punch in your gut
And make it do something for you
Make it become a starting point.
Make losing that love and that hope
Make that hole in your soul
Mean something. For you.
For your future kids.
For your surroundings.

Face yourself, and be a victor.
Make something new, but better.
Live, love. Don’t ever lie.

Photo by Jonas Jaeken on Unsplash.

Aceasta postare „Circles” a aparut prima data pe Corcodus.ro.

Photo by Annie Spratt on Unsplash.

Aceasta postare Frig a aparut prima data pe Corcodus.ro.

Cand te vad, in sfarsit, totul devine o idee mai colorat
Cand iti ating mana, simt cum se desparte ceata cotidianului
Si am un punct de referinta, stabil si concret, care mediaza
Intre mine si univers.

In spatiul ala in care ne atingem,
Desi intre atomii nostrii sunt leghe distanta
Totul devine mai clar.

Cand te iau in brate, in sfarsit, respir ceva mai liber
Pentru ca aerul e mai familiar, si totul miroase a tine
Cand iti aud vocea, ceva imperceptibil dar incontestabil
Se schimba in atmosfera din jur.

Si toate astea ard, ard in mine, asteptand doar secunda
Sa se arate la suprafata.
Si ard mocnit, in gand si in vis,
Si din cand in cand arunca jerbe imaginare de foc. Peste lume.
Care nu intelege de ce in noiembrie sunt focuri de artificii
Peste oras.

Cand in sfarsit imi zambesti, visul si gandul devin realitate
Si din mocnit, totul explodeaza, in batai de inima nestavilite
Si as da foc, magnific, la tot ce nu ne intereseaza sa pastram
Sa arda, sa se consume prin foc. Sa se curete.

Si toate ard, si ar arde si de jur imprejur, dar asta
Nu ar fi cuminte. Asa ca zambesc la randul meu, si astept
Sa imi spui, candva: arde tot. Am incredere in tine.
Si sa pasesti cu mine in mijlocul focului.

Aceasta postare In mijlocul focului a aparut prima data pe Corcodus.ro.

Viata se strecoara-nainte
Ca un covor de verdeata,
Se asterne – Cucerind orase parasite
Drumuri prafuite
Inimi vestejite.

Inainteaza sarind peste garduri
Musteste din campuri de lupta
Bea sangele scurs din violenta abrupta
Preschimba moartea in rauri de flori
Si schimba fata pamantului.

Rodeste pe aiurea caprifoi
Sau trifoi cu trei-patru foi
Flori de migdal si corcodus.

Viata se repede inainte
Alearga, si creste mare:
Ca un copilas care isi descopera
Cu mirare, picioarele

Si daca nu are loc sa treaca, zboara
Facandu-si din vise si dor aripi.

Se ia la tranta cu ce e cazut,
Mereu, mereu inainte

Viata zboara, se repede, se strecoara.
Viata alearga inainte,
Chiar daca se impiedica sau cade.

Aceasta postare Viata a aparut prima data pe Corcodus.ro.

Undeva in secunda supremei dureri
Se comprima si viata si moarte
Si acolo – suspendat intre Cer si pamant
Sa-l respiri si pe „da”, si pe „poate”

Revederile-s scurte si dor
Gonesc printre noi, zgaltaindu-ne
Ne lasa mai singuri, mai tristi
Si mai goi.

Undeva in secunda supremei dureri
Sa te-aline ce-a mai ramas:
Copiii tai  – si ai lor, prietenii, rasetele
Cainele.

Undeva in secunda supremei dureri
Sa nu uiti cine esti
Pentru noi.

Despartirile sunt vitregi si mute
Cand nu stii cum sa stai, ce s-alini:
Cu mana o lacrima, cu ochii un vis
Cu dorul, o viata.

Si atunci, acolo sa vrei
Sa arunci pe pamant nemurirea
In durerea intregului veac
Inchegata laolalta, necuprinsa si bruta.
Sa strecori in fiinta
Speranta ca moartea se dizolva
Ca ce doare se duce
Ca ce a fost va mai fi

Undeva in secunda supremei dureri
Ai privit nemurirea si moartea
Nicaieriul si pretul platit:

De oameni – de Cer
Pe Cruce – in sine
Din noi – dintotdeauna.

Undeva in secunda supremei dureri
Sa stii ca nu esti singur.
Nicicand, nici atunci.

Aceasta postare Undeva, in secunda supremei dureri a aparut prima data pe Corcodus.ro.

Mă afund cu ambele mâini
În muzica de-acum
Dar şi în cea de altă dată…

Prin vântul ce se abate furios
Asupra Oraşului Personificat
De zgomote frânte şi sparte.

Ascult câmpia cu maci
Obsedant de roşii  –
Dar un roşu ce curată negrul
Durerii…
Iertării…

Aplecată pe marginea cerului
Ascunsă de tei înfloriţi
Stă luna, martoră sunetului
Câmpului
Macilor înroşiţi.

Dacă aş privi din vârful
Dealului suit cu ardoare
De sub crucea înfiptă cu sete
Din inima durerii trăită  –
Cu iertare

Aş scoate cuiele înfipte, ruginite
Numai primind
Sângele ce a colorat macii
Spălandu-mi greşeala, păcatul.

La multi ani, de ziua internationala a poeziei. Poem publicat prima data acum niste ani, pe alaxandra.wordpress.com. 🙂

Imagine de: Paloma Aviles, Artwork: Alexandra Giula.

Aceasta postare Un roşu ce curăţă negrul a aparut prima data pe Corcodus.ro.

Iti bat unii clopotele, Doamne,

Incercand sa scape de duhurile rele,

Si duhurilor nu le mai pasa demult.

Trag de ele in dimineti de toamna alburii

Si orasul ascunde ecourile, prin sirene si urlete.

Unii aud, si tresare in sufletul lor ceva de demult.

Le aduce aminte de Tine cantecul clopotarului.

Cantecul clopotarului blazat sau plin de credinta?

Le aduce aminte de Tine, prin ceata, cat sa respire o clipa liberi

Inainte sa amuteasca din nou, scufundati in cotidianul vascos.

Aceasta postare Ceata a aparut prima data pe Corcodus.ro.

Toata stiinta de pe lume
Si toate tainele din cer:
Fara iubire, ele suna
Precum un clopotel stingher.
Chiar daca prin credinta
Muta-voi munti si ape
Eu fara dragoste si pace
Nimic nu sunt.

Iar daca multa umilinta,
Si mila am, si chiar cainta
Eu dragoste daca nu am,
Nu sunt nimic.

In dragoste…gasesti rabdare
Bunavointa si iertare.
Ea nu se lauda si nu huleste
Ea e credinta, e nadejde
Si dragostea
Deasupra e, intotdeauna.

Cand totul se va prabusi,
Si va renaste totul,
Noi, altfel vom cunoaste
Si vom simti Perfectul.

Si vor ramane-acestea trei
Credinta ce ne intareste
Taria ei, ce da nadejde
Si dragostea nepieritoare:
Ce-i peste toate, cea mai mare.

Inspirata din traducerea Dumitru Cornilescu & traducerea ESV a Epistolei 1 catre Corinteni a Apostolului Pavel. Unul dintre cei mai mari poeti.
Initial publicata aici, in 2007-2008.

Aceasta postare Fara iubire – 1 Corinteni 13 a aparut prima data pe Corcodus.ro.

My soul is painted like the wings of butterflies,
Fairy tales of yesterday, will grow but never die,
I can fly, my friends!

Trec oamenii pe langa tine

Si picteaza pe inima ta.

Ca pe aripile unui fluture:

Culori la dreapta, culori la stanga

Culori de zi si culori de noapte.

Dar inima-ti trebuie sa fie usoara

Sa bata cu iubire de zbor de fluture senin!

Si va trebui sa iubesti mult…

Mult de tot.

Ca sa nu ti se usuce vopseaua pe aripile inimii

Incremenindu-ti zborul.

Caci oamenii te picteaza voios

Si s-ar putea, daca nu ii iubesti

Sa nu mai poti sa zbori niciodata.

P.S. Sursa imagine Gary Yost pe Unsplash

Aceasta postare Incremenire in zbor a aparut prima data pe Corcodus.ro.

Undeva pe parcurs mi s-au amestecat

Inexorabil zilele si noptile laolalta

Si atat de mult s-au invartit, si de bine

Ca dansul lor de iele mi-a ametit

Si ceasurile si lunile si desigur saptamanile.

Am pierdut pe undeva chiar si si punctele cardinale

Agatandu-ma disperat de carti pe post de

Colac de salvare. De folos pana deunazi,

Cand am pierdut si vara si toamna.

Dar ai reusit sa-mi redai, laolalta cu cestile

De cafea, si rasariturile si apusurile. Si somnul,

Cel de dinainte de vreme. Somnul cuminte si dulce.

Si le-ai daruti din belsug, precum zambetele

Prietenilor. Si ceasuri de tihna, si luni de speranta

Si mai ales

Saptamanile binecuvantate ce-ncap intre duminici.

Aceasta postare Oda nesomnului a aparut prima data pe Corcodus.ro.

M-aşez în miez de noapte rece

Lângă un gând ce-aproape mi te-aduce

Mă strâng încet în jurul lui, tăcută

Neîndraznind să-mi tulbur noaptea mută

M-apasă dorul meu de tine

Şi-L caut, murmurând, pe Dumnezeu

Azi este murmur, mâine poate strigăt

Acum e plâns atunci fi-va poate doar geamăt

Te cer, căci te iubesc în clipe de tăcere

Şi-nchid mereu privirea peste a mea durere

Iubesc iubirea-aceasta ce preschimbă iute

Tristeţea-n zbor de pescăruş, şi-mi spune: Du-te!

Şi-atunci alerg la tine, drag copil iubit

În taina mea ştiută de o stea din răsărit

Ţi-aduc în păr fuior de lună argintie

Şi-n palme cules-am roua cea zglobie

Pornit-am împreună pe cărări cu spini

Dar vom ajunge să zburăm printre străini

Chiar de vom fi numai noi doi atunce,

Avem un Dumnezeu, şi-avem o Cruce!

Secretul este simplu, dar eu ţi-l spun oricum

Învaţă să iubeşti, căci restul va fi scrum…

Aceasta postare Restul va fi scrum a aparut prima data pe Corcodus.ro.

Ce relativ e timpul,
Si cum stie el sa se adune
In ciorchini grei si multi, pe treptele
Sufletului meu aflat in asteptare…
Si cum adasta la intrare
Taraganand sovaitor si prea de tot
Fara de graba.
Si cum secundele-i se-mprastie scantei
Cand ar trebui sa ninga incet peste noi.
Picura intr-o mare clepsidra, undeva
Nisipul – cu zgomot de clape albe de pian
Si canta trecerea zilelor, a stelelor
Canta curgerea dupa-amiezelor cu soare
Si a noptilor cu ceai fierbinte de tei.
Asa ciudat se scurge timpul, dragoste
Cu porniri si opriri ca de rau.
Zvacniri de apa curgatoare. Aici zglobiu
Dincolo molcom si senin.
Vezi bine, dragul meu
Cand stam de vorba si cand ascultam
Cum picura clipele, cum suna clapele
Albe de pian.
Ce repede fug zilele si ce iute alearga toate.
Doar linistea noastra se impleteste subtil
Laolalta cu timpul.
Si ne putem bucura: eu de tine, tu de mine.
Putem si vom impleti mereu linistea
Cu fiecare soapta, cu fiecare gand.
Las timpul sa curga linistit, dragoste.
Caci linistea mea esti tu.

Aceasta postare Timpul a aparut prima data pe Corcodus.ro.

Un gand strapunge fatada
Neluminata
A inimii mele si scapa
In sus.
Atat de sus incat ma reped dupa el
Ca sa-i dau aripi…

Si transformat in rugaciune, gandul
Zboara spre Tine.

Ma intreb daca vazandu-l inocent
Te vei indura de el si-l vei mangaia…

Ce pret are zbaterea unei inimi
In amurgul neprihanirii?

La finalul credintei si al sperantei
Caut iubirea promisa
Printre falduri de perdele mov
Ce nu au existat niciodata.

Atinge-mi viata ca sa traiesc!
Si fa mereu gandul meu
Sa fie rugaciune. Sa fie dragoste promisa
Oferita mereu pe altare de plumb.

Aur azi gasesti tot mai rar
Dar alchimia divina schimba adesea
Plumbul aripilor moarte
In aripi de heruvimi de aur.

Si ispasirea se face mereu tot prin sange
Curgand infinit de bland peste plumb
Inimi si vieti atingand
Rand pe rand, rand pe rand…

Un gand…strapunge plafonul de nori
Adunat intr-o doara
Peste lumea mea minuscula
Si ajunge la Cerul luminat
Cu dorinta de a-Ti atinge buricul degetelor
Pentru a fi transformat in aripi de aur.

Aceasta postare Din plumb a aparut prima data pe Corcodus.ro.

Cand ai tacut
Mugurii posibilitatilor nenascute
Au inceput sa se ofileasca
Ma simt ca in povestea aceea
Cu trandafirul; ale carui petale
Cadeau una cate una, cate una
Si tristetea le privea de dincolo
De o cupola de sticla.
Lupta! Dar poate ma lasi
Sa te ajut si eu acolo unde se sparg
Cel mai des valurile.

Aceasta postare Poate a aparut prima data pe Corcodus.ro.

Imi adun orele intr-o clepsidra
Separ atunci – de acum
Printr-un semn de-intrebare

Am avut sufletul gol de iubire
Si Tu ai raspuns
Oferindu-mi speranta, credinta

Privesc la Tine de jos in Sus
Sperand la mai mult:
Mai mult din Tine in mine.

Ma intreb: oare gresindu-Ti
Ma vei ierta
Vindecandu-mi durerea?

Construiesc un zid ce ma doare
Si numai lacrimile mele
Si sangele Tau il pot darama.

De ce? De ce sunt atat de slaba?
De ce nu ma pot prinde
Pe vecie de Tine?

Mi-e sangele clocot, privirea de foc
Ma acuz si cu spini de venin
Imi inconjur pacatul!

Dar nu-mi sunt de folos nicidecum
Caci zidul…
Doar impreuna il putem darama.

Azi am fost nimic pentru mine
N-am indraznit sa Te caut
Insa doar Tu esti speranta mea

Franturi de soapte plutesc prin ceata
Si-o voce ma cheama:
Un glas care striga-n pustie…

Azi desertul e-n mine, sunt eu
Pustiu inconjurat de ziduri
Dar un ecou imi trezeste fiinta:

Esti gata? Fii gata! Ridica-te!
Primeste iertarea prin sange, si mergi
Pregateste calea Domnului Sfant!

Aceasta postare Ziduri a aparut prima data pe Corcodus.ro.

Te-as adormi sub stele licarinde
Cu capul sprijinit pe-un brat
Si alintandu-ti somnul cu o mana
Cantand incetisor doar pentru tine
Un cantec simplu, de demult
Privind furis, cum orice umbra
Se risipeste-n mangaiere

As legana un vis, si-apoi pe altul
Privind cum somnul ti-e mai dulce
Si-as saruta in taina fruntea
Sub care-ascunzi ghidus, surasul

Si-ntru-n tarziu am sa adorm si eu
Lipita strans de somnul tau.

Aceasta postare Somn a aparut prima data pe Corcodus.ro.

De tacerea din jurul tau as striga
Cu speranta facuta funie
Imprejurul
Mainilor ridicate in sus.

De durerea ta as plange
Si rugaciunea se frange
Bucati

Si in cioburi se preface cantarea
Mi-ai furat si muzica si iubirea
Dar am sa caut
Necurmat

Si eu pentru tine alinul
Pe care atata il cauti departe
Si primesti in durere
Doar o muta si adanca
Tacere.

Nu mai intreb
Inutil
Cine va deplange a mea neputinta
Ci caut biruinta deplina
Necurmat, pentru mine, si tine, si noi…

Aceasta postare Si rugaciunea se frange a aparut prima data pe Corcodus.ro.

Au trecut peste mine clipa eterne
De tacere si zgomot difuz
Clipe de dor acut, pretentios
Ce striga-n mine:Timpul e pretios!

As vrea sa strig, sa zbor acum
Cu-aripi de frunze tomnatice
Si sa-ti fur o privire si un sarut
Dupa ce prima stea a aparut.

Ti-as sopti murmurand aproape,
Sa nu trezesc frunzele, vantul,
Un „te iubesc!” cu ecou de „AGAPE”
Ce-mi inunda si inima si gandul…

Si intr-o zi am sa-ti ofer in dar
Ceva ce-ai asteptat de-o viata…
Si atunci tu vei putea spune rar:
„Esti pentru mine zvon de dimineata!”

Aceasta postare Un „te iubesc!” cu ecou de „AGAPE” a aparut prima data pe Corcodus.ro.