Am aflat cu stupoare, laolalta cu o mare parte a tarii, ca Robert Turcescu a declarat ca a fost ofiter acoperit.
Si am aflat ca acest lucru este marea vina care il macina, marele puroi care il consuma de atata amar de vreme.
Am aflat ca si-a facut marturisirea cu un suspin de eliberare si ca acum constiinta lui canta si zburda si ca desi asteapta „oprobiul public” e liber in fata lui Dumnezeu de la care isi cere iertare.
Acesta este status-qvo-ul. Aceasta este marturisirea lui Robert Turcescu, juranalist, om de televiziune, scriitor si evident fost ofiter sub acoperire.
Romania are o istorie neagra legata de serviciile de informatii. O istorie de coruptie, teama, ilegalitati si tortura. Inchisoare. Presiuni. Dezinformare.
Insa cei care nu inteleg necesitatea si valoarea serviciilor de informatii si contra-informatii se pacalesc si se imbata cu apa rece.
Cei pentru care „oroarea” de a-si servi tara in acest fel este cea mai mare pata pe robele albe ale constiintei lor comit o grava eroare de judecata.
Un om cu o etica solida va sti sa diferentieze intre un stat de drept si un stat abuziv, intre un stat democratic si unul care guverneaza prin teroare.
Nu e nici o rusine in a servi interesele natiunii din care faci parte. De ce, oare, ai insinua asa ceva?
Nu cred ca are sens sa intru in prea multe detalii. Dar daca Robert Turcescu a fost, intr-adevar ofiter acoperit, el a facut parte din serviciile de informatii de dupa 1989. Carora, Romania le datoreaza niste lucruri importante: unele cunoscute, unele se intrevad, despre altele poate nu vom sti prea curand.
Declaratia lui Robert Turcescu, daca este reala, este o de-zicere de Romania. Dezicere de serviciul pe care (poate) l-a adus tarii noastre.
Mai ales in contextul mistico-religios in care a facut intreaga serie de declaratii (context care pe mine personal ma face sa ametesc putin, a greata), totul are aparenta unei piese de teatru de prost-gust.
Daca Robert Turcescu a facut, realmente, o greseala, aceasta a fost declaratia si iesirea de sub acoperire.
Daca Robert Turcescu a fost realmente ofiter acoperit si s-a desconspirat in felul acesta (si daca desconspirarea nu a fost ca urmare a unui ordin direct, de la superiori), de-abia acum a savarsit marsavia: afirmatiile sale pot pune in pericol viata si misiunea altor agenti aflati sub acoperire.
De ce ai iesi in fara unei natiuni ca sa hranesti ideea ca serviciile de informatii sunt institutii maligne? Primejdioase? Care urmaresc interese proprii si ilicite? Pe langa faptul ca e o prostie (si aici nu ma refer doar la declaratiile lui R. Turcescu, ci si la circul mediatic in care ne balacim de cand se banuieste existenta unui ofiter acoperit printre candidatii la alegerile prezidentiale), e si nedemn si lipsit de respect fata de oamenii care servesc cu onoare si sacrificii aceasta tara.
Postez, pentru posteritate, cateva din declaratiile fabuloase ale lui Robert Turcescu:
-
Este vorba despre o marturisire publica, la care inca reflectez.
-
Nu am trait o eliberare mai mare, o sarbatoare mai mare, nu am auzit lucruri mai frumoase in sufletul meu decat astazi dupa ce m-am eliberat de povara asta.
-
Am cautat adanc in mine.
-
Intr-un fel sau altul mi-am dat seama ca e necinstit, ca nu pot sa va mai mint, ca trebuie sa marturisesc. Eu nu mai pot sa traiesc asa. Astazi va spun, din moment in care m-am decis sa public aceste documente, da eu le-am pus acolo mi le asum si sunt ale mele.
-
Astazi mai mult ca oricand sunt impacat.
-
Am scris acolo ca imi cer iertare. Tuturor celor pe care aceasta povara a mea ii incurca.
-
Nu mai puteam veni in fata voastra vorbind despre ofiterul acoperit care candideaza la presedintie si eu sa ma simt asa in interiorul meu.
-
Nu stiu de ce am stat atat, pentru ca acum a venit momentul, asa a vrut Cel de Sus. lucrurile astea tin de ceva mult mai inalt
D-le Turcescu, va aflati intr-o grava eroare: A-ti servi patria nu e o rusine, ci o onoare!
Astept sa vad care este miza reala a acestor declaratii. Pentru ca nu cred ca este vorba doar de faptul ca Robert Turcescu & Casa Presei nu au ajuns in finala Eurovision cu „Un refren”.
P.S. Sunt perfect constienta de mostenirea securista si neo-comunista care inca ingreuneaza armata, ministerele, serviciile de informatii si orice altceva respira in Romania.
Asta nu inseamna insa ca trebuie sa demonizam Romania si tot ce exista in ea, si ca trebuie sa inchidem ochii la realitate.