Paranteza:
Nu apartin nici unui partid, nici nu am apartinut vreodata. Mama e mare fan PNL, tata e apolitic dar stiu ca are simpatii de centru dreapta. Il inteleg.
Eu personal inclin intre un liberalism minimal ca stil de conducere, monarhie ca aplicare practica a organizarii si socialism (atentie!! aplicat de societatea civila, nu de stat) in ceea ce priveste categoriile care trebuiesc protejate: saracii, vaduvele, orfanii, parintii singuri si cei cu dizabilitati/boli.
Asa cum mi s-a parut ridicola asmilarea lui Basescu tagemei tiranilor si a dictatorilor, la fel mi se pare ridicola asemuirea lucrurilor care se petrec aceste zile cu o lovitura de stat.
Sa ma explic: o lovitura de stat are cu totul alta dinamica (dureaza in general cateva ore, sau o zi doua), se lasa cu arestari, executii sumare si/sau eventual mult sange.
Imaginati-va aici orice, pentru ca incercarea mea de a descrie fie si metaforic totul poate avea efecte pe care nu mi le doresc. Am avut initial ceva in minte, insa am reusit o auto-cenzura la timp, inainte de publicarea articolului. Nimic, absolut nimic nu merita defilarea mea alaturi de toti oamenii astia care au navalit sa isi spuna parerea la modul grobian. Nici macar gretosul spectacol la care asistam zilele astea noi ca natiune, si lumea internationala ca martor usor preplex.
In primul rand Romania e in CRIZE. Nu CRIZA, ci intr-un fel de isterie verbala, in agitatie. Toata lumea are o opinie si si-o exprima mai mult dau mai putin feroce. In al doilea rand, parca toti si-ai pierdut din cauza asta uzul ratiunii si simtul masurii. Limbajul nostru a devenit grotesc de hiperbolic. Totul are dimensiuni mai mari decat in fapt: cuvintele nu mai sunt masurate, imaginile nu mai sunt cenzurate (de ratiune, ma intelegeti), ideile nu mai sunt mestecate ci inghitite direct.
Dar dupa sentinta asupra lui Nastase, si incercarile acelea hidoase – dar stangace, de „a-l face/a se face scapat” in mod miraculos de la inchisoare, am intrat in hora. Si iata ca acum am ajuns sa fac ce nu credeam: politica pe blog. Pff.
Sinuciderea lui Nastase: facatura. De ce? Pur si simplu, din atatea motive incat nu am nici un dubiu. Daca nu v-ati convins pana acum, probabil ca nu va pot eu convinge.
ICR, Dorin Dobrincu (A.N), Avocatul Poporului, schimbarile din Parlament (tampeniile facute cu scopul de a-l scapa si pe Victor Ponta de acuzatiile de plagiat – sunt din alt film, dar tot de la ei) si toate astea care se tot aduna, asa sunt cumva integrabile unei metode des intalnite in sistemele democratice: schimbarea celor numiti politic de cei de dinaintea ta, cu unii numiti politic de tine cand ajungi sus. Asta asa este. Pe de alta parte, exista o anumita decenta, un anumit ritm in care se fac aceste lucruri. Da, chestiile astea sunt de condamnat, dar se petrec peste tot. Totul e cum. Cum se fac. In nici un caz inventand posturi si pozitii, sau restructurand total institutii ca sa faci loc unuia sau altuia.
Ori ce vedem noi, este realmente doar atat: prinsi in febrilitatea asta de a se vedea cu toate catrafusele la locul lor, cu toti clientii politici pusi in scaunele care trebuie, USL-istii se impiedica cu stangul in dreptul si se fac de ras la nivel international. Ca national…ne cam asteptam. Sa fim sinceri!
Insa, parerea mea e ca toate motivele acestei grabe de a se aseza cu fundul pe scaune (era un joc, se aseaza 4-5 scaune in centru, si o gloata de oameni se invart in cerc si numara, si la final se reped sa apuce scaune: se mai paruiesc, se mai pocnesc, se mai sfasie nitel…cam asa ) are un singur scop: vendetta politica, rasturnarea lui Basescu de pe sculul lui, si anihilarea lui politica.
Sa repetam: se grabesc asa, nu pentru a ne scoate din criza, nu pentru a imbunatati conditiile de trai, nu pentru brandul de tara, nuuuu! Ci numai si numai pentru a-si asigura pozitiile pe termen lung, si incep sa faca asta prin daramarea oponentului lor principal. Sa va fie de bine, baieti!
Sa revenim putin la senzorial, si sa ne reamintim cum arata totul:
- O guvernare febrila, care incearca cumva sa inghita totul cat mai iute (sarind etape, uitandu-si mandatul, paruindu-se cu tot ce nu accepta ideile si puterea lor), incearca sa obtina inlaturarea oponentilor de orice fel. Uitand ca unii li se opun nu ca sa il sustina pe mult blamatul Basescu, ci pur si simplu pentru ca nu le place culoarea, sangele lor comunist. Uite-asa.
- Un presedinte depasit cumva de situatie, care incearca sa para cat de cat moderat in public, si sa pastreze o oarecare decenta fatisa a functiei sale si a presedentiei.
- Niste partide furibunde luptand prin spatele scenei cu fel de fle de mizerii si procese, si contra lovituri de imagine si nu numai.
- Imaginati-va in acest context, si in jurul scenei o gramada de oameni care comenteaza care mai de care, pe tot felul de stiluri si cu multa patima cele ce se petrec infata noastra. Exact. Asta e opinia publica, condusa de istericii de pe la televizor, de pe bloguri, din social media, din ziare…
Fie ca suntem pro sau contra, comentam si ne mazgalim retinele si buzele cu cele ce se petrec. Si totusi, cum am putea sa nu zicem nimi.Dar chiar nimic?
Concluziile mele sunt ca:
Astept demisia lui Ponta, care va veni. Sau demiterea. Astept cumva dizolvarea USL, pentru ca s-au facut atat de tare de ras incat nu le vad un viitor politic prea luminos. Altfel stateau lucrurile daca in acesti doi ani primiti gratis (sau aproape) chiar faceau ceva pentru poporul asta, pentru tara asta. Ceva bun, util. Daca se chinuiau sa faca lucrurile sa mearga. Astept dizolvarea USL, tocmai pentru ca nu poti avea o platforma politica bazata numai si numai pe eliminarea din peisaj a unui SINGUR OM. Pai oameni buni, ce se intampla dupa ce pleaca Basescu? Noi poporul, asteptam si altceva, nu vesnica voastra intoarcere a atentiei la ciolan. Si atat…
Si astept sa plece o data si Basescu de la putere, ca sa se mai calmeze isteriile. Dar nu asa. Nu fara sa existe o alta alternativa decat ultra-grabitul Crin sau extra-ridicolul Ponta. Nu gonit de poftele USL. Ci la finele mandatului pentru care a fost ales, inlocuit in mod firesc si constitutional, prin vot, de catre cetatenii acestei abuzate tari.
P.S. Domnilor, doamnelor, stimati cetateni: Invatam si noi sa nu mai vorbim tabloidico-otevist? Ca ati umplut blogosfera, ziarele, televiziunile si social media (si cozile de la magazineeee) cu exagerari si deformari ale unor cuvinte care alta data insemnau ceva: democratie, lovitura de stat, tiranie, despotism, dictatura, etc. Se poate? Ca devalorizam cuvintele si incurand ca sa ne facem intelesi va trebui sa facem si noi ca oamenii de stiinta: sa incepem orice discurs cu definitia pe care o acceptam pentru un concept sau altul.