Ok, recunosc. De cand am inceput sa am legaturi mai extinse cu mass-media, altele decat prea putin interesantul fapt ca detin un blog (sau mai multe), optica mea a capatat o…noua perspectiva. Sau nu optica ci…auzul. :))
Lasand la o parte intelegerea putin mai adanca pe care o am acum, fata de sa zicem….acum 3-4 ani cand am inceput sa lucrez in radio, cred ca totul tine pur si simplu de faptul ca sunt mai atenta.
Am observat de exemplu cine imi place sau nu din radio. Am observat de exemplu cine imi place sau nu din televiziune. Si am si motive care nu tin de coloratura politica a posturilor radio/tv.
Insa una dintre chestiile pe care le observ in ultima vreme cu multa neplacere este…volumul. Ati observat cumva si voi cat de TARE se aud reclamele? Ca sa aud decent un dialog intr-un film, televizorul are un anumit volum. Fara nici o modificare a acestuia, cand incep reclamele, haos: pisicile se crizeaza, eu tresar si Razvan, sotul meu din alta camera striga sa dau mai incet televizorul.
A devenit atat de deranjant, incat stau cu telecomanda in mana, nu de teama reclamelor, ci de teama volumului acestora. Mi se pare o strategie cel putin defectuoasa. Risti sa alungi telespectatorul care sta comod in fata ecranului, pentru a-l „atrage” prin zgomotul ala insuportabil pe cel care poate a iesit din camera in timpul filmului si a uitat sa revina?
Mai e cineva deranjat volumul reclamelor?