Ticule,
Mami,
Va scriu nu pentru ca nu ati fi de acord cu mine, stiu bine – chiar daca ne-ar lua ani – am ajunge sa ne punem de acord.
Va scriu pentru ca zilnic, in acest februarie intunecos, eu si prietenii mei inghetam in Piata Victoriei din Bucuresti, si ne bucuram unii de altii. Pentru ca se pare ca atat ne-a ramas deocamdata. Lupta si speranta. #rezistam.
Mi-a zis Mica acum vreo 2-3 ani ca nu e sigura ca ai mai fi ramas prieten cu „ei”, daca ai fi vazut ce au facut in tara asta. Cu mostenirea ta. Cu tara pentru care ti-au degerat picioarele, pentru care ai stat peste hotare in tari straine departe de sotia si baietii tai, cu anii.
Ticule, mi-e dor de tine si de vorbele tale iscusite. De pasiunea fara margini pe care o puneai in orice iti placea, si de determinarea cu care faceai totul pana la capat. De inima ta mare si plina de clocot.
Mi-e dor de tine, si de ziua aia in care vazandu-ma plangand pentru o pereche de sandale, te-ai incaltat, imbracat si mi-ai zis doar: „Hai!”.
Si m-ai dus si mi le-ai cumparat, si au fost cele mai frumoase sandale din lume. Pentru ca erau de la tine, si in acel „Hai!” erau toate serile noastre cu plimbari linistite cu tinut de mana, cu plimbat catel si cu dus in parculet „la buburuze si floarea soarelui”.
Ticule, asa de dor mi-e de tine. Dar sa stii ca stau si eu cu mandrie in Piata Victoriei, gandindu-ma la tine, la mama, la tata, la Mica.
La viitor.
Ne-am fi certat, ne-am fi impacat. Ne-am fi iubit in continuare. Daca mai erai aici, mai devreme sau mai tarziu am fi ajuns la acelasi punct comun:
Nu e bine sa lasi hotii sa te conduca. Hotii si miseii. Pentru ca asta sunt, asta au devenit, hoti si misei. Ei fac ce fac noaptea, ca hotii.
Noi protestam noaptea, pentru ca ziua muncim. Si muncim ca sa traim, sa facem ceva mai bun pentru noi si stranepotii tai. La fel ca tine.
Nu e bine sa lasi hotii si miseii sa se urce prea sus, pentru ca ajung sa isi faca legi doar pentru ei. Ajung sa isi puna la dispozitie tot ce le trebuie ca sa fure si mai mult. Fara regrete. Fara limite. Ca sa isi aseze ei toate nepoatele, amantele, fetele si feciorii in locul si in jurul lor. Care sa le preia dominatia si furtul. Si ne-am saturat.
Am mers in Piata Victoriei sa repurtam cea mai mare victorie: asupra noastra. #neamunit. Suntem aici si nu vom pleca prea tarziu. Cea mai puternica arma a noastra e prezenta acolo, Ne-am ridicat, ne-am unit, si nu vom pleca. Nici din tara, nici din piata.
Fara noi, nu exista Romania.
Dar nici fara tine, si cei care la fel ca tine, care la inceput au fost de partea lastarului ridicat din PCR-FSN. Sau care sunt inca de partea lor. Romania nu ar exista nici fara voi. Si in memoria voastra, de dragul vostru, pentru ca va iubim, am iesit din case – unde am lasat vaslee nespalate, copilasii dormind, si am venit sa aprindem lumina.
Pentru ca ii vedem.
Intr-o zi intunecată de februarie, cand nu se astepta nimeni, a aparut protestul celor 500 000 de lumini.
Mama,
M-ai intrebat daca am iesit in strada. Ti-am zis ca da. Stiai.
Te-ai intors, in timp ce inchideai telefonul, sa le zici celorlalti: „Sandra a fost in strada. In fiecare seara a fost!”
Nu am ajuns zilnic, dar am facut cu schimbul, mami. Nu am ajuns acolo in fiecare seara fizic, dar am fost cu tot sufletul acolo, in fiecare clipa.
Am fost acolo aseara. Si zilele urmatoare voi mergein continuare acolo. Cand nu lucrez sau dorm, sunt acolo. Si nu doar eu. Imi doresc sa invatam ceva de la tine, mami. Imi doresc sa invatam ceva de la tine si de la Ticu: responsabilitatea votului. Pentru ca strada chiar trebuie sa invete si democratia cotidiana: cea plictisitoare, de zi cu zi. De rutina.
De ce am iesit in strada?
- Pentru ca legile nu se dau in folosul indivizilor, ci al poporului.
- Pentru ca guvernarea e legitima doar cand Executia nu incalca functionarea celor trei puteri in stat.
- Pentru ca legitimitatea unui Executiv dureaza atata vreme cat poporul isi trage foloase, liniste, si bunastare din deciziile Guvernului.
- Pentru ca hotia are limite, si pentru ca legalizarea in acest fel a furtului nu e decat un precedent periculos.
- Pentru ca o tara care s-a luptat atata amar de ani cu caracatita Coruptiei e slabita, si are nevoie de sange cald si de intaritoare. Si noi acum o resuscitam. Cu luminite, cu tropaieli marunte de la frig. Si cu exemplul – modest – personal: munca si protest. Protest si munca.
- Pentru ca nu imi doresc un Guvern si un Parlament care sa se imprieteneasca cu Putin, nu in aceasta perioada in care SUA si NATO aduna trupe masiv in zona, si in care Putin se crede mai puternic decart Stalin si Lenin la un loc. Suntem inca un umbra marelui URSS. Fara noi acolo, o sa creada ca e OK. Nu e deloc adevarat!
- Pentru ca cel mai mare partid din Romania e o adunatura de marsavi, corupti, condamnati penali, care se comporta de parca ar stapani o tara de sclavi. Si noi nu suntem sclavi. Suntem liberi.
- Pentru ca am citit si inteles ce se doreste cu aceste proiecte legislative, dar pentru ca nu sunt singurele masuri luate de Guvenrul Grindeanu care destabilizeaza si fac rau Romaniei:
- Pentru ca in nici doua luni de guvernare au lovit in Sanatate (prin oprirea reformei deja incepute – cu numirile de directori de spitale), in Educatie (prin numirile politice a directorilor care nu si-au picat examenele cu note rusinoase), prin modificarea legislatiei penale astfel incat sa il scuteasca pe Dragnea de cazier penal. Cu dedicatie. Si pentru legea care are ca proiect gratierea lui Voiculescu.
- Pentru ca ajunge. Vreau o tara normala.
Mama, sper sa fii mandra de mine. Si la viitoarele alegeri, pentru ca nu numai ca ma voi duce la vot, dar voi duce sioameni cu mine.
Ticule, sper sa ma vezi de acolo de unde esti, si sa stii ca stiu ca am fi ajuns la concluzii similare: noapte, ca hotii. Dar si cele 500.000 de luminite ti-ar fi placut, si le-ai fi inteles.
Data viitoare, la vot, sa fim toti.
Pana atunci, in Piata Victoriei la protestul celor 500.000 de lumini, strigam #coruptiaucide si cantam „Desteapta-te Romane!”
Foto: Dan Mihai Balanescu. Link. Multumiri.