Pentru ca anul trecut nu am putut trece si printr-o aniversare, am lasat-o sa treaca pur si simplu. S-au aglomerat atatea lucruri in parcursul a cateva luni de zile ca nu am stiut incotro sa ma duc sa respir, asa ca m-am dat la fund ca sa treaca valul, si cu asta basta. Asa ca scriu articolul asta, la 34 de ani.

Scriu aici, ca sa tin minte peste 20 de ani, cine eram cand eram cu vise in priviri, carti sub pat si vant in par, acum 10-15 ani de zile. 🙂

• Eram nocturna

Sunt si azi, dar acum motivele sunt diferite. Pe vremea de care va spun, stateam noptile cu prietenii in fata curtii si pur si simplu traiam. Ca sa stam noaptea pe strada utilizam o gramada de metode subversive (precum furisatul afara pe ferestre, sarit de ziduri si garduri, pracrtic un parkour pe intuneric si fara zgomot, ca niste mici ninja). Parintii mei au aflat de-abia anul asta ce sotii faceam noi pe atunci. Eu si frate-meu. 🙂

• Citeam mai mult

Asta trebuie sa o reiau cu aceeasi intensitate. Solutia e mai putin sau deloc TV (mare pacoste, simt ca ucide neuronii, mai ales in ultima perioada). Musai. Imi promit ca la anul pe vremea asta sa nu imi para rau de lista de volume citite.

• Eram mult mai curajoasa

Mi-am descoperit, cercetand adanc o serie de anxietati si de spaime pe care nu le aveam acum 15-20 de ani. De exemplu mi-e scarba/frica de gandaci de bucatarie. Eu care salvam viespi, ocroteam paianjeni (asta inca fac), si care nu ma temeam de serpi. Bine, nici acum nu ma tem de serpi, sau paianjeni. Dar de gandacii de bucatarie…da. Nu m-am stricat de tot, asa-i?

• Sufar de depresie si anxietate

Multa vreme nu am realizat. Am crezut ca starile prin care trec sunt normale, sau ca pur si simplu „asa sunt eu”. A trebuit sa treaca aproape 14 ani de la primele semne ca ceva e foarte grav (primele tentative de suicid, ideile si planificarile de suicid) ca sa parcurg, cataloghez si inteleg cu adevarat tot ce simt.

Multe din momentele prin care trec acum au radacina in lucruri grele, in suferinte si dureri prin care am trecut. Mi-am adus aminte zilele trecute si am re-procesat perioada de dupa operatia la genunchi, care era sa ma lase infirma pe viata, si de procesul de recuperare. Am avut parte de niste cadre medicale extraordinare, dar si de oameni care mi-au frant spiritul, si care efectiv m-au torturat. Pana cand, cumva, am reusit sa imi asum ca nu voi mai merge niciodata corect, dar ca e ok. Nu merita sa raman in locul ala asa de intunecat, in care cineva are atata putere asupra mea si o foloseste gresit.

Imi aduc aminte si de relatia abuziva cu primul meu prieten. Cum mi-a luat aproape doi ani sa ies din relatia cea mai toxica si mai ingrozitoare a vietii mele, si cat de grea a fost vindecarea.

• Imaginea mea de sine e alta, dar nu tocmai

Mi-am redefinit modul in care ma gandesc la mine, in anii astia, de cateva ori. Acum, practic, cred despre mine ca investesc cat pot de mult in relatiile cu ceilalti, si ca investitia asta e ceea ce conteaza cel mai mult. Comoara mea din Cer va fi alcatuita din cat de mult am iubit, inteles, ajutat si sprijinit pe cel/cea de langa mine. Cum arat, cum ma simt, ce port, cati bani am in banca sunt irelevanti. Acum ceva ani credeam ca importanta e atentia pe care mi-o acorda ceilalti, si cat de mult ma iubesc ei pe mine. Uneori inca ma lupt cu chestia asta, insa. Recunosc.

• Ma sustine bunatatea Lui Dumnezeu

De la varste foarte mici am simtit ca exista intre mine si Cer o senzatie de apropiere, de familiaritate. Si senzatia asta a crescut, si s-a intarit, si azi e o tesatura de sentimente, fapte, idei, intamplari, certitudini si promisiuni care ma tin dreapta. In picioare. Cu puterea de a merge inainte, cu toate imperfectiunile si asperitatile si lacunele mele.

• Am avut mereu in preajma oameni minunati

De prin liceu ma tot uit in jur si descopar cata frunza si iarba de oameni faini am in jur. Oameni de la care invat, oameni care imi arata ca le pasa, oameni care imi sunt exemplu, oameni care nu se sfiesc sa dea o mana de ajutor, oameni care incurajeaza, oameni care investesc in altii si in viitorul acestei tari.

• Razvan

Inainte sa fie pe firmament ideea de casartorie, am stiut ca vreau un barbat care sa ma iubeasca si care sa il iubeasca pe Dumnezeu. In perioada de dinainte de a ne casatori am ingenuncheat si m-am rugat peste viitorul nostru, stiind ca vor fi momente in care voi vrea sa stiu ca am ales bine amandoi, si ca familia noastra e in grija Lui. Asa a fost, au fost momente mai putin roz, momente de lupta si de lacrimi. Dar nicicand nu m-a parasit convingerea ca noi doi suntem din Mana Lui. Si ca am primit un barbat care ma iubeste si care Il iubeste. Si vreau sa ma ridic mereu la inaltimea acestor doua iubiri. Pentru ca fara tine nimic nu ar fi la fel. Totul ar fi mai gri si mai amar. Si nu ar fi nicicum la fel de liniste.

Aceasta postare La 34 a aparut prima data pe Corcodus.ro.

Ai vazut probabil insiruirea nesfarsita de stiri alarmiste, senzationale, extraordinare, despre remedii de slabit, despre cure anti-cancer miraculoase, despre valuri ingrozitoare de amenintari apocaliptice sau despre dusmani ascunsi dati pe fata de site-uri care mai  de care mai obscure.

E o invazie intre noi, si informatia deseori e atat de multa incat e dificil de filtrat, mai ales daca nu esti obisnuit(a) cu acest exercitiu.

Circula pe internet un asa-numit „test socratic” pe care ar trebui sa il facem cu fiecare informatie:

Esti sigur(a) ca ceea ce vrei să dai mai departe este adevarat?
Esti sigur(a) ca ceea ce vrei să spui este un lucru bun?
Esti sigur(a) ca ceea ce vrei să îi spui este folositor?

Personal nu am gasit nici o dovada ca cele trei intrebari de mai sus ar fi originat cu Socrate, dar ca exercitiu intrebarile sunt bune. Daca o veste, un articol sau o idee indeplinesc macar una dintre conditiile de mai sus, merita dat/data mai departe. Daca nu, probabil ca singurul efect al impartasirii acestor informatii este cresterea nivelului de „zgomot informational”.

Acum sa ajungem la Facebook. In functie de cei pe care ii ai in lista, in functie de preocuparile tale (la ce dai like/share, unde comentezi), si in functie de frecventa cu care esti activ cu anumite linkuri, pagini, persoane si bucati de informatie, Facebook alege ce informatii sa iti afiseze. Dintre cele impartasite de prietenii din lista ta, tu vezi o portiune foarte limitata, pentru ca pur si simplu nuai avea timp sa citesti tot/ai fi rapid coplesit(a) de cantitatea de informatie.

Facebook, de fapt retelele sociale in general, au contribuit foarte mult la schimbarea paradigmelor sociale:

Impartasirea de vesti despre evenimente importante, organizarea de manifestari sociale/politice. Facebook a avut un rol major in alegerile prezidentiale din 2014. Acest fapt e de necontestat. Twitter a avut roluri importante de jucat in Primavara Araba, si in protestele din Egipt.

Asta pe langa faptul ca mediul online ar trebui sa fie o resursa valoroasa: pentru a impartasi amintiri, pentru a tine legatura cu familia si prietenii, pentru a culege informatii realmente utile si interesante.

Exista doua modalitati de a face curatenie in newsfeed, dar numai una dintre ele are efecte si asupra sursei de informatii false, inutile si deseori plina de manipulare:

Prima optiune e „unfollow”. Unfollow paginilor si prietenilor si grupurilor care impartasesc si se scalda in acest tip de informatie. Insa in felul asta inchizi partial optiunea de dialog cu acele persoane.

A doua, este folosirea uneltelor de raportare al informatiilor false. Sistemul de raportare se bazeaza pe numere: cu cat mai multe persoane protesteaza in acest mod, cu atat e mai probabil ca „sursele” sa fie avertizate, sanctionate sau chiar sa le fie inchise paginile. Cu cat informatia se disemineaza mai putin, cu atat aceste site-uri mizerabile vor ramane fara obiectul muncii.

Iata cum sa raportezi o stire falsa, pe facebook:

Pasul 1:

Pasul 2:

Pasul 3:

Concluzii:

Traim intr-o era incare informatia, desi pretioasa, exista/este produsa in cantitati coplesitoare. Uneori (si asta se intampla mai des decat ai crede), informatia falsa este folosita pentru a manipula opinia publica: inspre scopuri politice sau pur si simplu financiare, ale unor „publicatii” obscure de pe internet. 
Atunci cand ne pierdem vremea filtrand informatie de proasta calitate e mai putin probabil sa ajungem la informatie de calitate, la informatie utila. Si aici riscam sa pierdem pariul cu timpul petrecut online.

Tie ti se pare necesar sa filtram informatia careia ii acordam atentie? Si daca da, in ce scop faci acest lucru?

Aceasta postare Cum raportezi o stire falsa pe facebook. Si de ce a aparut prima data pe Corcodus.ro.

Un albastru fascinant, intrerupt din cand in cand de nori pufosi si racorosi, luminati de un soare vesel.

Un moment de orbire temporara peste care asezi ochelarii de soare si mergi mai departe, zambind.

Uneori noua oamenilor ne e mai dor de cerul insorit al zilelor trecute, fata de – prin comparatie  –  necunoscutele zilelor de ieri.

Ne e greu sa schitam viitorul, sa planificam, sa ne concretizam prezentul si sa lasam trecutul – trecutului.

Sigur, e mai simplu sa te gandesti la ce a fost, mai ales daca din zorii amintirilor ies lucruri frumos colorate, aranjate, doar cu ce dorim sa ne aducem aminte.

Casa in care locuiai cand erai mic. Strada pe care alergai cu prietenii la joaca, sau parcul prin care te plimbai de mana cu prima dragoste. In cazul meu teiul cu care discutam noptile despre dragostea netinuta de mana.

Cerul zilelor de ieri e mai senin, parca. E mai plin de nori pufosi decat  cel de azi.

De ce?

O slabiciune omeneasca. Greutatea vietii te mai striveste ocazional, trecutul devine refugiu. Graba de a trai nu ne lasa timp intotdeauna.

Nu te agata de trecut, risti sa pierzi din vedere prezentul. Nu te lasa absorbit(a) in prezent, poti pierde din vedere viitorul.

Dar ideea de la care am pornit e alta:  Cerul e acelasi si ieri si azi si va fi la fel si maine. Cerul in sine nu se schimba. Se schimba doar perspectiva ta asupra lui. Asupra modului in care vezi lucrurile.

Daca prin Cer, intelegi directia inspre care privesti spre Dumnezeu, cel putin, Cerul e imuabil. Te cauta mereu. Nu doar dinspre zile ca cele de ieri. Ci si din viitorul lucrurilor netraite inca.

Si daca tu azi privesti mai atent spre asta, o sa vezi ca si ziua de azi e la fel de frumoasa ca cele de ieri, ba poate chiar mai usoara. Mai usoara cuc at apropierea de Cer e mai mare.

Totul tine de cat de pregatit(a) esti sa simti cu adevarat ca viata merge inainte si ca Dumnezeu te asteapta si in zilele care ti se astern inainte.

Aceasta postare Cerul zilelor de ieri a aparut prima data pe Corcodus.ro.

Ciudata masura, omniprezenta constrangere.

Timpul ne duce la vale odata cu sine, ne invarte si ne arunca in cascade, se scurge lenes in meandre ca un fluviu ciudat de populat si extrem de incapator. Pana cand observi ca nu iti mai ajunge. Timpul.

Urasc telefoanele mobile, urasc soneriile lor. Urasc timpul rapit de conversatiile telefonice inutile. Pe de alta parte, tot telefoanele, dar cele tarzii de noapte, au adus linistire si incetarea unor suspine. Nu mereu ale mele.

Fugim. Dimineata fugim catre tramvai, troleibuz, automobil. Fugim catre prima ceasca de cafea, intr-o cursa cu timpul, fugim impiedicandu-ne de trotuare, de oameni. Fugim de timp, cu el in brate si pierdem din vedere ce ne e in jur.

Acum alergam cu ochelari de soare pe varful nasului, apoi alergam sub umbrele, si mai apoi sub haine calduroase prin zapada. Dar fuga cu timp si de timp ramane aievea. Mereu.

Si totusi uneori iesim din timp, cu simplul efort de a ne opri din alergare: si atunci se petrec minunile. Minunile mici si minunile mari.

Pentru ca de abia atunci avem ochi s ale vedem, urechi sa le auzim. Inima sa le intelegem. Atunci cand pe oprim pe loc, sa le simtim, atunci devenim parte a minunilor.

Sursa foto.

Aceasta postare Timpul nostru cel de toate zilele a aparut prima data pe Corcodus.ro.