Imi adun orele intr-o clepsidra
Separ atunci – de acum
Printr-un semn de-intrebare
Am avut sufletul gol de iubire
Si Tu ai raspuns
Oferindu-mi speranta, credinta
Privesc la Tine de jos in Sus
Sperand la mai mult:
Mai mult din Tine in mine.
Ma intreb: oare gresindu-Ti
Ma vei ierta
Vindecandu-mi durerea?
Construiesc un zid ce ma doare
Si numai lacrimile mele
Si sangele Tau il pot darama.
De ce? De ce sunt atat de slaba?
De ce nu ma pot prinde
Pe vecie de Tine?
Mi-e sangele clocot, privirea de foc
Ma acuz si cu spini de venin
Imi inconjur pacatul!
Dar nu-mi sunt de folos nicidecum
Caci zidul…
Doar impreuna il putem darama.
Azi am fost nimic pentru mine
N-am indraznit sa Te caut
Insa doar Tu esti speranta mea
Franturi de soapte plutesc prin ceata
Si-o voce ma cheama:
Un glas care striga-n pustie…
Azi desertul e-n mine, sunt eu
Pustiu inconjurat de ziduri
Dar un ecou imi trezeste fiinta:
Esti gata? Fii gata! Ridica-te!
Primeste iertarea prin sange, si mergi
Pregateste calea Domnului Sfant!
