L-am vazut si am ras cu lacrimi.
De postat o postez pentru ca intr-o zi voi dori un asemenea catel. Si e bine sa-l am aici, ca model. :))
L-am vazut si am ras cu lacrimi.
De postat o postez pentru ca intr-o zi voi dori un asemenea catel. Si e bine sa-l am aici, ca model. :))

„Nebunia” mea personala cu Ubuntu a inceput acum multi ani, si magia asta a comunitatii care pune laolalta pentru a prelucra, inova pentru a se ajuta reciproc si pentru a scoate la iveala lucruri noi si mereu mai bune a fost „the biggest selling point” care m-a convins sa fac pasul de la Windows la…

Cateva cuvinte, insirate, adunate, ordonate si explicate. Nu am pretentia ca le-am explicat pe intelesul tuturor, ci doar pe al meu. Dar sunt frumoase, sunt utile si mai mult: impreuna au sens. Construiesc un drum de la A la Z si mai ales inapoi.

Era atat de frumoasa incat parea un vis. Un vis din momentele in care infloresc tufele de maces. Un vis cu verde crud si lumini care se strecoara prin frunzisul care ii face loc, de drag, soarelui. Era atat de frumoasa incat se opreau uneori oamenii pe strada, si o urmareau cu privirea. Ar fi…

Va scriu nu pentru ca nu ati fi de acord cu mine, stiu bine – chiar daca ne-ar lua ani – am ajunge sa ne punem de acord.Va scriu pentru ca zilnic, in acest februarie intunecos, eu si prietenii mei inghetam in Piata Victoriei din Bucuresti, si ne bucuram unii de altii. Pentru ca se pare ca atat ne-a ramas deocamdata. Lupta si speranta. #rezistam.

Zilele astea fiind “priponit” la pat am avut ocazia sa ma linistesc un pic, sa gandesc mai “asezat”, “sa arunc un ochi” pe stiri. Ca de obicei presa “roade” tot ce se poate, ca o masinarie monstruoasa din acelea care fac masinile vechi o gramada de fier maruntit.

De fiecare data cand am o perioada mai agitata, sau cand se petrece ceva trist in viata mea, ma visez inapoi in Balta Alba. Asa se numeste cartierul bucurestean unde mi-au locuit bunicii din partea tatalui: Mica si Ticu. Asa am zis si noi mereu casei: casa din Balta Alba, si eu mereu am asociat…