Doamnelor, domnisoarelor, vi se vad chilotii in public.  Eu ii vad, barbatii in vad, toti ii vedem. Nu sunt sigura ca e exact ceea ce v-ati dori.  (Am ales o papusica in locul unei persoane adevarate, deoarece am vrut sa scutesc o seama de sensibilitati).

Nu pot da vina imediat pe fetele si femeile care cad in plasa acestei capcane, care e ascunsa atat de bine de cativa factori: obisnuinta, neatentia, neglijenta si uneori…moda. Nu pot da vina pe ele fara, macar, acest tip de avertisment.

De ce se intampla asta:

Prima cauza, ar fi aia ca „se poarta” fustele scurte. Suficient de scurte incat, cand stati jos, se ridica muuult deasupra genunchilor. Fiind si stramte, stau ca un acoperis peste picioarele voastre. Iar pe dedesubt…evident se vede lenjeria. Dar daca e sa ma intrebati pe mine, vina nu e a fustei. Ci…

A doua cauza, este urmatoarea: femeile nu mai stiu sa stea. S-au dus demult vremurile cand eleganta era sugerata, asumata inclusiv prin postura adoptata in repaos.

Doamnelor, domnisoarelor, am purtat atata vreme pantaloni incat nu mai stim sa stam gratios. Si fustele voastre scurte nu va pot acoperi neglijenta (fraza asta am scris-o initial la persoana I-a plural, apoi mi-am adus aminte ca nu detin in garderoba ceva atat de scurt, chestie de gusturi, de fapt).

Solutia:

Ar fi suficient sa tineti genunchii apropiati, si pulpele lipite. Spatele drept, si mainile linistite in poala. Pentru o tinuta demna si decenta. Pentru ca uneori, fustele imediat sub genunchi sufera aceasta transformare subita, cand va asezati.

Deci nu e suficient sa te imbraci de acasa sis a arati bine in oglinda, trebuie sa ai grija si cum iti porti trupul pe unde te plimbi. Poti fi şleampătă sau elegantă.

Cam atat pentru azi. Dar, daca insistati (daca insisti, tu cititoarea mea) sa purtati (sa porti) fustele alea atat de scurte si de stramte, va rog frumos: tineti-va picioarele lipite! Nu e greu, cu putina disciplina.

Sursa foto: aici.

Aceasta postare Te rog, tine-ti genunchii lipiti! a aparut prima data pe Corcodus.ro.

O dimineata ca oricare alta.

Am iesit afara, si m-am infasurat in fularul lung, era racoare.

Am avut vreme sa ma amuz, in graba ce e drept, de un catel somnoros, care avea o petala de corcodus lipita de nasuc.  Mi-am propus sa fiu mai atenta la realitate in drumul meu spre serviciu. Am cam renuntat la visare, si s-a prins de mine prea tare gramada de „asteptari” a societatii, a familiei. Parca alerg prin viata cu un sirag de conserve goale atarnand sever si zdranganind uneori sinistru.

Pasarile cantau si ele, in jurul meu, din copacii inalti, si am avut timp  sa observ si frunzulitele mici si verzi care incep sa acopere tot, ca o zapada verde.

Si inca o imagine superba: in tramvai, ma uitam la sine. Sus pe cer soare, si intre metalul sinelor, iarba proaspata si curata. O cale verde, puternica, si alintata de razele soarelui. Pentru diminetile de vineri.

Foto: oentru sursa, click pe imagine. Poza este facuta de Lizewiek.

Aceasta postare O dimineata de vineri a aparut prima data pe Corcodus.ro.