Am o minte analitica, si inclinata spre reflectie, distilare, procesare si concluzii. Caut sa modulez si sa imbunatatesc procese, idei, relationari, sa repar lucruri, sa le fac mai bune.
Incremental.
Problema apare cand analiza duce spre auto-analiza, si re-analiza, si...v-ati prins.
Aparent, auto-reflectia (o capacitate minunata, o meta-reflectie asupra sinelui, o oglinda, o reflexie a mintii pe care noi insine o cream), in cazuri de depresie poate intra in mod „turbo”.
Si in clipa aia, propria mele ganduri despre mine si capacitatea mea de a ma auto-analiza devin atat consumatoare de energie, cat si un partener in care nu mai pot avea 100% incredere.
Uneori realitatea e atat de aglomerata, si mintea e atat de prinsa cu viata si milioanele ei de probleme ca aceasta supra-analiza oboseste si nu mai e valida.
Vorbesc si la general si la particular aici.
Ce faci cand creierul nu mai are raspunsuri? Cand ratiunea e viciata de oboseala, depresie, hiper-analiza?
La modul ideal, izolezi gandurile care „mint”, si le dai la o parte. La modul ideal, le mai spui sa taca. Pentru ca nu toate gandurile sunt utile, si bune si merita energia cheltuita pe ele.
Dar la modul ceva mai simplu, cand ratiunea nu face fata…inima – asa sensibila si vulnerabila cum e, ofera o alternativa minunata.
Actionand din iubire, si grija, si blandete (fata de sine, de altii, de lume), poti re-ajunge la un echilibru interior si ulterior…exterior. Pot.
Am avut saptamana asta un de-click. Dupa o perioada extrem de aglomerata si multa oboseala pe final de an.
Ultimele luni – pana prin decembrie, cam 10 asa, am fost intr-o perioada depresiva si in recuperare din ea.
Si ceva a facut click in ultima perioada: sunt prea dura cu mine. Cer prea mult, si pe undeva…mai e si inima de luat in calcul.
Trebuie sa ma iubesc putin, si sa imi ofer putin ragaz. Si o fac.
Si scriu toate asta in ideea ca micul meu moment de sinceritate o sa ajute la un impuls spre un de-click al cuiva care citeste intamplator textul asta.
Mai e si inima de luat in calcul, cand gandurile si reflexia din oglinda mintii tale nu mai e un partener 100% sanatos si de incredere.
Iubeste-te putin. Nu poti, si nu trebuie, sa analizezi mereu totul. Nici macar pe tine.
Imagine generata cu beta.dreamstudio.ai – Stable Diffusion (prompt: „tree growing from a big heart, duality”).
