A fost o data ca niciodata…
A fost o data ca niciodata…

#prayfor Tatal Nostru, opreşte viforul morţii şi mangaie feţele morţilor, păstrandu-i in viaţă pe vii, şi stai printre noi.

Nu pot spune ca am o opinie extrem de ferma, atat de ferma incat sa simt nevoia sa dau in judecata statul sau sa ies cu furca in strada. Insa simt o stare profunda de disconfort la simpla idee ca toate aceste date despre mine vor fi detinute in sistem centralizat de catre cineva, si ca ele…

A trecut un an de cand a plecat dintre noi. Si inca nu am un sir de ganduri coerente despre pierderea asta. Nu am vrut sa treaca anul asta, dar nici puterea sa scriu despre asta nu am avut-o. Poate ca inca nu o am pe deplin. Nu am vrut sa astept un an.

Ne-am intalnit pe seara, in drum spre casa, cu un dog german. Sunt animale masive. Impresionante prin simpla statura. Era colorat alb cu negru, si avea ochii mari si blanzi. Ca de obicei cand vad un caine prietenos, ii dau drumul mainii sotului meu, si chem animalul la mine. A venit, si am intrebat proprietarul…

Vrei sa testezi serviciile unui magazin online? Sau sa iti faci un cont pe un site pe care nu stii daca il vei mai folosi vreodata? Sau sa completezi un e-mail pentru a descarca ceva gratuit?

Va scriu nu pentru ca nu ati fi de acord cu mine, stiu bine – chiar daca ne-ar lua ani – am ajunge sa ne punem de acord.Va scriu pentru ca zilnic, in acest februarie intunecos, eu si prietenii mei inghetam in Piata Victoriei din Bucuresti, si ne bucuram unii de altii. Pentru ca se pare ca atat ne-a ramas deocamdata. Lupta si speranta. #rezistam.