Nu ma consider cine stie ce. Stiu ca mereu am de invatat cate ceva, si incerc sa o fac si cu placere.
Ma oripileaza ideea ca intr-o zi voi avea copii, care imi vor recita cine stie ce banalitate intr-o „limba” pe care nu o voi intelege: nu stiu ce gadget, nu stiu ce RV (realitate virtuala), in fine. Nu vreau sa raman pe dinafara, ca nu e bine. De-aia invat, ca sa fiu la curent si sa ma pot bucura de una si de alta.
Acum, ori problema e la mine, ori la altii. Dar eu am invatat cateva chestii despre lume si limbaj, si comunicare, chestii care intre timp se divolva intr-o masa amorfa de intelesuri si zgomot. Pe rand: In spatiul virtual e relativ imposibil sa barfesti pe cineva. Intelesul original al cuvantului barfa este acela de a discuta, calomnios, intr-un fel care aduce prejudicii de imagine, despre cineva in absenta acelei persoane. Nu orice discutie despre o alta persoana este barfa. Unele discutii sunt pur si simplu discutii. A vorbi despre o alta persoana, sau despre anumite actiuni ale sale, intr-un spatiu deschis poate fi o lectie, o demonstratie, sau pur si simplu o conversatie. Sa nu scapam cu capul inainte in capcana corectitudinii politice (alta mare prostie, daca ma intrebati pe mine, corectitudinea daca nu vine din interior spre exterior, ci e impusa prin legislatie devine la fel de mult o inchisoare ca si incorectitudinea cealalta). Dar despre asta pe alta data. Nu e bine sa cauti cu tot dinadinsul „functii” in spatiul virtual.
Ajunge iute sa devina definitoriu pentru tine: „sunt admin acolo, sau detin grupul celalalt„. Si te expui pozitiei de a abuza de acea functie. E ridicol pentru oricine dupa varsta de 20-22 de ani sa cada in capcana asta.
Dar pot sugera (din experienta mea de utilizator simplu si nu numai) ca cea mai frumoasa solutie este sa existe un numar mic, dar impar de administratori/moderatori, etc. Astfel incat deciziile sa nu se blocheze, dar nici ideile dictatoriale sa nu aiba cum sa apara. Mai mult, este o anumita eleganta in a intelege ca doar pentru ca cineva te contrazice (in unele cazuri chiar te injura), din moment ce esti in acea functie de obicei nu inseamna ca persoana aia are ceva cu tine. Uneori e apanajul functiei. Uneori nu, si cineva pur si simplu are o opinie diferita.
Nu este cazul sa faci abuz de puterea ta. Pentru ca orice abuz, mai devreme sau mai tarziu va avea repercursiuni asupra comunitatii de care tu ai grija. Am invatat asta „cu forta”, dar intr-un mod pe care mi-l amintesc cu drag, intr-o cearta vehementa pe mess, cu un prieten drag. Ii putem spune E.
Libertatea de opinie trebuie respectata oricui, iar atunci cand ai autoritate uneori balacareala vine la pachet. Cu toate astea omul trebuie si merita respectat. In limita regulilor, dar si regulile trebuie sa permita exprimarea oricui, fie si limitat, tocmai pentru ca si adminii sunt oameni si poate gresesc. Si comunitatea trebuie sa se poata exprima in contradictoriu cu decizia adminilor.
Mai am un of. Si e legat de modul in care suntem obisnuiti sa purtam discutiile intre noi. Undeva prin anul doi de facultate, ni s-a spus la un curs ca principala indatorire a anului intai, era sa ne faca si pe noi capabili sa intelegem un text. Adica sa il intelegem pe bune, sa putem rosti ideile principale, sa intelegem ideile principale, sa putem rezuma textul si formula concluzii. Toate astea. Am ramas absolut muta: „Adica cum adica sa fim capabili sa intelegem un text? Eu pot face asta din liceu, mi se pare absurd!”. Colega mea de banca mi-a spus: „Stai linistita. Cei care pot face asta sunt realmente exceptii. Cel putin in anul intai de facultate”.
In ultimele zile am observat destul de des niste simptome: oamenii nu mai au timp sa se inteleaga unii pe altii. Nu asculta pana la capat argumentele celuilalt, nu isi dau nici macar silinta. Nu ne mai citim pana la capat nici macar statusurile de pe facebook, darmite postarile de pe blog. Fara cuvinte bolduite, nu te citeste nimeni. Ne e asa…din ce in ce mai lene, si punem asta pe seama faptului ca nu mai avem timp. Oare asa sa fie? Oameni buni, cum vreti voi sa ne intelegem, daca nu ne ascultam unii pe altii pana la capat? M-a mirat violenta crescanda de pe strazi, din jur, de pe internet…violenta asta din ce in ce mai mare din ultimii ani.
E simptomatica, dar cred ca o pare parte din ea vine si din faptul ca nu ne mai acordam timp unii celorlalti:
Mi se pare ca nu e de acord?
Mi se pare ca zice ceva de mine, si e naspa?
Poc una in cap!
E si asta o metoda de a arata celui din fata ta ca il pretuiesti: rabdarea. Si da, respectul pe care il acorzi celorlalti e o masura a respectului pe care il ai fata de tine.
