Eu sunt: eu

 Texte pentru pretexte. Ma obsedeaza melodia asta. Varianta asta, cu Sam Tsui si produsa de KurtHugoSchneider. Oamenii astia doi, dar mai ales Kurt, se pricep atat de bine la muzica.

Apoi din click in click, am dat peste o alta, pe care nu o pun aici. Dar de la ea, am inceput sa explorez ce faceam acum vreo 2-3 ani, si am dat peste ceea ce urmeaza. E un fel de joc forumistic, dar se preteaza bine de tot si la bloguri.

Scriam cele de mai jos in 2011, prin aprilie:

Eu sunt: eu.
As dori sa stiu:cat de multe pot afla intr-o viata.
Aud: mai multe decat as vrea uneori.
Vad: bine, cand am ochelarii pusi. 
Vreau: sa nu sufere nimeni.

Ma prefac: nu ma prefac. Daca e cazul, plec.
Simt: intens. 
Ating: tot ce e nou; imi plac texturile copacilor, ale zidurilor, ale florilor.
Ma ingrijoreaza: aproape nimic.
Plang: daca sufera oameni. 

Stiu: ca totul va fi bine.
Spun: tuturor adevarul.
Visez: noaptea, dar si cu ochii deschisi.
Ma straduiesc: sa fiu cat mai de folos.
Sper ca: vom fi cu totii impreuna la final.

 

Mi se pare interesant ca in doi ani de zile nu s-a schimbat nimic substantial in ceea ce am declarat acolo. Aparent sunt lucruri superficiale, dar pe masura ce ma adancesc in ele si le ating semnificatia pe care am dat-o atunci imi dau seama ca am stat putin si m-am gandit la cele de mai sus.

Desigur, internetul se misca mai departe si eu ajung la The Cardigans. Nu spun la ce m-am oprit prima data, pentru ca ar insemna sa explic toate trilioanele de conexiuni pe care le fac in mintea mea (nu, nu e hiperbola!) si nu am vreme. Nu avem nici unul dintre noi vreme. 😀 Nu Azi.  dar m-am oprit, la a doua oprire la asta:

Ma bucur. Si sarbatoresc asta si cu o melodie de moment, ca in vremurile bune. Asa, pentru ca pot.
Eu sunt eu, inca sunt eu.

Sa ne auzim cu bine. Si cu muzica din aia care inseamna ceva. Da?